Mare artist, mare om, exemplu de demnitate si verticalitate. Un profet al zilelor noastre?

La începutul lui 2019, Academia Franceză de Film intenționa să-i acorde actorului Alain Delon, ajuns la vârsta de 83 de ani, premiul Palme D’or pentru întreaga carieră, nominalizându-l în acest sens (lucru care s-a și întâmplat în final!)

O petiție, semnată de peste 13.000 de „apărători ai drepturilor omului” din SUA, având-o în frunte pe Melissa Silverstein, solicita imperativ și agresiv Academiei să nu-i acorde acest onorant premiu, motivând că Alain Delon a avut comentarii jignitoare despre femei, i-a calificat pe homosecxsuali ca fiind „contra-naturii” și s-a opus că familiile formate din homosecxsuali să aibă drept de adopție a copiilor și și-a exprimat simpatia față de lideri de extrema dreaptă. Aceștia au afirmat că actorul ar fi fost de-a lungul întregii sale vieți „rasist, secxsist și antiprogresist”.

Intervievat de televiziunea italiană Rai 3 în legătură cu acest subiect, Alain Delon declara:

„Eu nu prea mai am de stat mult pe-aici. Am avut o viață lungă și extraordinar de frumoasă, într-o lume care măcar pretindea că e normală la cap.

Am avut femei frumoase, mâncare bună, prieteni de calitate. Și slavă cât cuprinde. Nu că mi-o doream neapărat, dar asta mi-a adus dragostea și prețuirea oamenilor, care nu poate fi cuantificată.

În consecință, transmit Academiei că poate să dea curs petiției, acest trofeu mă interesează foarte puțin spre deloc.

Mă interesează însă, chiar mă îngrijorează enorm, încotro se rostogolește această lume scrântită, sărită de pe axul firescului și normalității.

Aceasta țară (Franța, n.) a generat și a cunoscut pe propria piele ororile unui iacobinism robespierian. Practic atunci francezii au încetat să mai fie o națiune măreață, pe placul lui Dumnezeu.

Chiar și amicul meu, Gerard (Depardieu – n.), a tulit-o în Rusia din două motive:

Să nu-i mai ia fiscul globalist din banii câștigați cu atâta trudă, cu eforturi anti-bahice considerabile și sudoarea ‘nasului’ său celebru (râde zgomotos).

și

Nu mai putea cu ‘corecții’! Ajunsese la un moment dat să se plângă că în toată echipa de filmare nu mai are decât doi francezi, și ăia pe la cabluri și lumini.

Cum naiba, – mă întreba – să faci filme despre celți și galii antici cu Hamid si Abdullah?!

M-aș fi dus și eu după el, sincer, dar nu-mi priește clima, eu sunt mai sensibil la frig ca el…

Deci, să ia premiul cine vrea…

În 2015, într-un alt interviu, el a spus: „Nu sunt împotriva mariajului între persoane de acelaşi secxs, nu-mi pasă, dar sunt împotriva adopţiei făcute de oameni de acelaşi secxs. Mi-e greu să trăiesc în vremurile astea, când trivializăm ce este împotriva naturii”.

„Viaţa nu-mi mai oferă mare lucru. Am cunoscut totul, am văzut totul. Urăsc epoca asta. Îmi vine să vomit. Există fiinţe pe care le urăsc. Totul este greşit, totul este fals, totul este falsificat.

Nu mai există respect, nu mai există cuvântul dat. Doar banii mai contează. Toată ziua auzim vorbindu-se doar despre crime. Ştiu că voi părăsi această lume fără regrete”.