„La 20 de ani m-am însurat cu CAMELIA. La scurt timp de la nuntă, ea a început să mă înșele cu zeci de bărbați. Nu, nu se culca cu ei pentru bani. Abia după 10 ani am aflat de ce făcea asta, tot adevărul despre fosta nevastă, căci divorțasem.” Incredibil ce-a fost capabilă să facă femeia

M-am căsătorit din dragoste, numai că, la 20 de ani, este foarte ușor să confunzi iubirea cu secxsul. In curând, Mihaela avea să mă părăsească fără niciun regret, fiindcă i se aprinseseră călcâiele după altul. Din păcate, 10 ani mai târziu și-a amintit din nou de mine.

La 20 de ani, m-am îndrăgostit nebunește, iar subiectul pasiunii mele înflăcărate se numea Camelia și abia prinsese în buchetul vieții 18 primăveri. După nici jumătate de an, ne-am căsătorit, spre dezamăgirea părinților ei, care își doreau un ginere cu facultate, dar mai ales cu situație.

0 vreme, totul a fost perfect între mine și Camelia, apoi, încetul cu încetul, căsnicia noastră a început să scârțâie din toate balamalele. Ne certam în fiecare zi, din orice fleac; Camelia nu voia să facă nimic în casă, spunea că nu s-a măritat ca să devină servitoarea mea. Pe urmă, a început să mă înșele, mai întâi cu unii dintre colegii mei de serviciu – lucram la o agenție de turism -, apoi chiar cu unii dintre prieteni. Mi-era rușine să mă întorc după doar câteva luni la părinții mei, care se bucuraseră așa de tare că mă așezasem și eu, ca tot omul, la casa mea, așa că m-am complăcut în situația asta și am început și eu să-mi fac de cap. Deși mă înșela cu oricine apuca, Camelia a înnebunit de furie. Evident, nu i-am luat în serios amenințările.

După câteva luni, Camelia m-a anunțat că s-a îndrăgostit de un alt bărbat, m-a asigurat că nu era o simplă aventură și mi-a propus să divorțăm. M-am gândit atunci că ar fi bine să plec departe de București, unde nu avusesem parte decât de dezamăgiri, atât sentimentale, cât și profesionale, și să o iau de la capăt în alt oraș. Plus că voiam ca fosta mea soție și familia ei să-mi piardă urma…

M-am mutat la Cluj. Am ales întâmplător orașul, singurul criteriu fiind… distanța care mă despărțea de fosta mea viață. Am început să-mi caut de lucru și pot spune că, datorită faptului că lucrasem în domeniul turismului și aveam și studii de specialitate, am avut noroc din prima. Mi-am găsit un post de recepționer la un hotel decent și pot spune că ajunsesem să mă descurc destul de bine. Despre Camelia n-am mai știut nimic ani de zile și mă simțeam foarte bine fără ea.

Pe urmă, mi-a surâs în sfârșit și mie no-rocul: cu banii strânși am făcut o facultate particulară, apoi mi-am deschis o mică agenție de turism și, încet-încet, lucrurile au început să meargă.

Când aveam aproape 30 de ani, am cunoscut-o pe Mihaela. Era prietena soției unuia dintre asociații mei, Sorin, de profesie arhitect. Era divorțată și avea o fetiță. Aproape în fiecare weekend, eram invitat acasă la Sorin, de cele mai multe ori luam masa împreună cu el și cu soția lui și apoi stăteam de vorbă până seara, la un pahar cu vin. Sunt convins că întâlnirea dintre mine și Mihaela n-a fost întâmplătoare, eu eram singur, ea, la fel, poate ieșea ceva… Mihaela nu părea însă deloc dornică să-și dedice timpul unui bărbat.
— E limpede că femeia nu are chef de mine, i-am spus lui Sorin. îmi place, re-cunosc, dar am sunat-o de câteva ori și m-a refuzat…

— Mihaela a avut și ea ghinion în căsnicie, la fel ca tine. S-a căsătorit când era studentă, pe urmă a făcut copilul. Soțul ei nici n-a terminat facultatea – știi, erau colegi -, a făcut pe urmă niște cursuri de kinetoterapie și a trecut pe masaje. La domiciliul clientului, adică mai mult al… clientelor. Mihaela nu a crezut până când a sunat-o una dintre clientele lui și i-a spus pe șleau să nu-l mai aștepte, că rămâne la ea. îți dai seama ce surpriză! și-a crescut mai mult singură fata și, de atunci, nu a mai avut pe nimeni. E mult prea dezamăgită, trebuie să o iei cu binișorul…

L-am ascultat și am mai sunat-o de câteva ori. Până la urmă, m-a invitat într-o seară la ea, la masă. Era duminică. Am luat un buchet de flori și o cutie de bomboane de ciocolată pentru fiica ei. Totul a decurs neașteptat de bine, am râs, am povestit, ne-am împărtășit unul altuia din experiențele trăite.

— Am petrecut o seară foarte plăcută, i-am spus Monicăi la plecare. îți mulțumesc mult pentru invitație!
— Acum e rândul tău, a spus Corina, fetița ei.

— Corina, se poate?

— Păi, așa e politicos. Nu-i așa, Laurențiu?

— Adevărat. V-aș invita la mine, dar nu știu dacă se cade… Așa că vă invit, când aveți timp, la o cofetărie.

— Minunat, ador prăjiturile! a exclamat Corina.

Așa a început relația dintre mine și Mihaela, iar cu timpul a devenit foarte serioasă. La vreo cinci ani de la stabilirea mea la Cluj, mi-am adus și părinții aici, deja ieșiseră amândoi la pensie. După ce au cunoscut-o pe Mihaela, au fost extrem de fericiți.

— Slavă Domnului! Există în sfârșit și în viața ta o femeie normală! a oftat ma-ma.

— Bine că ai scăpat de zăpăcita aia de Camelia! a exclamat și tata.

Locuiau cu mine, căci eu îmi cumpărasem o casă, aproape de firmă, iar mama le invita pe Corina și pe Mihaela mai tot timpul la masă. Uneori, Mihaela se scuza, era de gardă la spital sau avea urgențe, și atunci mă duceam și o adu-ceam eu pe Corina la noi.

Mama era fericită, iar Mihaela, mulțumită că fiica ei nu stătea singură acasă. Se întâmpla însă foarte rar să fim doar noi doi…

La început, am crezut că o face intenționat, pe urmă mi-am dat seama că își iubește atât de mult copilul, încât se teme să stea departe de el. Curând, mama s-a oferit să aibă ea grijă de fetiță când Mihaela era la serviciu.

— Nu pot să accept așa ceva, e prea mult! a spus Mihaela.

— Dar copilul ăsta este o bucurie! De ce să apelezi la tot felul de străine, când pot s-o fac eu?

A fost de acord, după mari insistențe. Eu însă am simțit gestul maică-mii ca pe un fel de constrângere, ca și cum mi-ar fi spus să iau relația cu Mihaela mai în serios, fapt care m-a cam enervat. Tata nu scăpa nici el nicio ocazie să-mi amintească faptul că ar fi momentul să mă gândesc și la liniștea lor…

— Dacă ai găsit-o pe femeia asta, de ce te mai codești? m-a întrebat el odată.

— Nici nu știu dacă mă vrea, tată.

— Te iubește, sunt sigur de asta. Nu-mai tu n-ai ochi să vezi. ți-au plăcut în-totdeauna femeile ușuratice, ăsta-i păcatul tău! Culmea e că nu te-ai învățat minte!

Avea dreptate, într-un fel, viața mea nu era decât un lung șir de relații fugare, bazate mai toate pe atracția fizică. țineam la Mihaela, dar teama de un nou eșec era mai mare decât afecțiunea pen-tru ea. A fost nevoie de un șoc puternic și de perspectiva de a o pierde, pentru a re-aliza că, de fapt, o iubeam cu adevărat. Să vă povestesc ce s-a întâmplat.

într-o seară, când m-am întors de la slujbă, tata mă aștepta în bucătărie, așa cum făcea el ori de câte ori avea să-mi spună ceva grav.

— N-ai să ghicești cine ne-a vizitat astăzi! m-a luat tare din prima. Camelia!

— Camelia? Dar de unde știe? Cum ne-a găsit? Ce mai vrea?!

— Habar n-am…

— și ce voia?

— Voia să te vadă. Regretă că s-a purtat cu tine urât și te vrea înapoi.

— După atâția ani?

— Din partea unei femei ca ea te poți aștepta la orice… O fi epuizat toți băr-bații disponibili și acum te vrea înapoi.

— și unde stă?

— La hotel, unde altundeva? ți-a lăsat un bilet. Dacă ții la relația ta cu Mihaela, scapă de ea cât mai repede! Asta nu aduce decât ghinion.

Am citit biletul și m-am dus să stau de vorbă cu Camelia. Mă aștepta, era sigură că vin. Era mai mult dezbrăcată decât îmbrăcată și cred că și băuse ceva.

— Bună, iubitule! Nu ți-a fost dor de mine?

— Ce cauți aici, Camelia?

— Așa mă întâmpini?

— Dar cum te așteptai să te întâmpin?

— Cu brațele deschise…

— După tot ce mi-ai făcut? Glumești!

— Recunoaște că n-ai iubit nicio femeie așa cum m-ai iubit pe mine! Doar eu am știut să-ți ofer ceea ce aveai ne-voie. Recunoaște!

— Nu fi caraghioasă! Eram tineri amândoi și nu vorbeau în noi decât hormonii. Ceea ce ne-a unit pe noi n-a fost nicidecum dragoste. Să fim serioși! Nu știu de ce ai venit până aici, dar ai făcut drumul degeaba, crede-mă! Am viața mea acum, iar tu nu mai faci parte din ea.

— Exact așa spunea și taică-tău. Te-a învățat cumva el ce să spui? Oricum ai tăi nu m-au suportat niciodată…

— Nu e vorba de asta. Iubesc o femeie deosebită și am de gând să mă însor cu ea.

— Serios? și cine e fericita?

— Nu te privește!

— Oricum pot afla, dacă vreau…

— Te-aș ruga să pleci de unde ai venit. între noi, totul s-a terminat de mult.

— N-am de gând să renunț așa ușor. Ai să mai auzi de mine!

Am aflat pe urmă că, după vreo două zile de dat telefoane și cercetat în stânga și-n dreapta, s-a dus la spital și a căutat-o pe Mihaela. Probabil că Mihaela a fost foarte șocată când Camelia s-a prezentat, pentru că eu nu-i povestisem prea multe despre ea. Când am sunat-o, am simțit că nu i-a convenit întâlnirea cu Camelia.

— Nu știu nimic despre tine. Suntem încă doi străini și vin la voi în casă de mai bine de un an…

— Prefer să dau uitării acest capitol…

— Poate ar fi mai bine să nu ne mai vedem până nu-ți lămurești situația.

— Mihaela, între mine și această femeie nu mai poate fi vorba de niciun fel de relație! Nu mi-a făcut decât rău. Nu da din nou bir cu fugiții!

— N-aș vrea ca fiica mea să sufere.

— Ce-are de-a face Corina cu asta?

— S-a atașat de tine, ea a simțit mereu nevoia unui tată, iar dacă te pierde, va suferi. Mai bine încetăm acum decât când va fi prea târziu…

— Dar nici nu poate fi vorba de așa ceva!

— Sună-mă când ai rezolvat situația! Camelia apărea după aproape 10 ani din nou în viața mea, ca și cum ne-am fi despărțit cu o zi în urmă, și distrugea din nou tot ce aveam mai bun.

— Dacă o lași să te calce iar în picioare, nu vreau să te mai văd! mi-a spus tata.

— Nu crezi că exagerezi?

— Nu exagerez deloc. Ai fost întotdeauna prea moale și au făcut toate ce au vrut din tine. și când, în sfârșit, viața ți-a scos și ție în cale o femeie cumsecade, îi dai cu piciorul pentru neisprăvita asta.

M-am decis să mă duc să mai vorbesc o dată cu Camelia. Era la barul hotelului. Băuse, s-a aruncat de gâtul meu și a început să mă sărute în văzul tuturor.

— Camelia, încetează cu scenele!

Vino, mai bine, să te duc la tine în cameră…

Am luat-o pe sus și am dus-o în cameră. Acolo a început din nou să tragă de mine și să-mi spună cât de mult mă iubește.

— Camelia, ești femeie în toată firea. De ce vii după atâția ani cu bazaconii dintr-astea?

— Pentru că e adevărat. Ești singurul bărbat pe care l-am iubit. și știu că și tu mă iubești.

— Termină! îți repet: între noi n-a fost decât atracție fizică, nimic mai mult. După ce asta s-a terminat, s-a ales praful și de așa-zisa noastră relație. Fii o femeie rațională și pleacă acasă!

— Am să te distrug, dacă nu vii cu mine. și pe tine, și pe târfa ta!

Acela a fost momentul când m-am te-mut că o voi pierde pe Mihaela. și atunci am realizat că o iubesc enorm! Cu greu m-am stăpânit să nu o pocnesc pe Camelia, pentru vorbele ei. Am vrut să o iau cu forța să o duc la gară. Pe urmă, mi-am dat seama că poate coborî la prima stație și să vină înapoi. L-am sunat pe Sorin și l-am rugat să mă ajute. Cât am lipsit eu din cameră – mă dusesem să-l aștept pe Sorin în holul hotelului -,

Camelia a luat un pumn de tranchilizante și le-a băut cu votca. Când m-am întors, aproape că-și pierduse cunoștința. Am sunat-o pe Mihaela și am rugat-o să trimită o ambulanță. I-am promis că îi voi povesti totul după aceea. A venit chiar ea cu Salvarea și s-a ocupat de Camelia. Ea, cum a văzut-o, a început să-i strige că o va despărți de mine cu orice chip! Cred că Mihaela s-a speriat puțin, însă și-a dat seama ce fel de femeie este Camelia… și a revenit la mine, în brațele mele, așa cum mi-am dorit.

Acum ne facem planuri de nuntă, însă eu tot mă mai înfior la gândul că fosta mea nevastă, care a părăsit Clujul amenințându-ne că ne va distruge pe amândoi și că nu se lasă până când eu nu mă întorc la ea, țese pe undeva un plan diabolic…